Promenada este, fără îndoială, unul dintre cele mai îndrăgite locuri din Bukovel. Aici oamenii se întâlnesc, se plimbă, fac cumpărături și se bucură de atmosfera stațiunii. Dar câți dintre noi ne oprim pentru o clipă să privim râul Pruteț, care curge liniștit între târg și piață? Pe malurile lui trăiesc câțiva locuitori fermecători, despre care vrem să vă povestim astăzi.
I-am observat pentru prima dată la începutul lunii iunie. O mamă-rață și cei patru rățuști ai ei își găsiseră adăpost lângă restaurantul Tbiliso, sub pod. După ce au mai crescut, au început să exploreze râul și să înoate până în zona târgului, însă de fiecare dată se întorceau în locul pe care îl considerau acasă.
Un ospătar ne-a spus că sunt bine hrănite și că adoră să petreacă timpul în această zonă. Și este ușor de înțeles de ce: animalele aleg întotdeauna locurile unde găsesc hrană. Surpriza a venit la mijlocul lunii iulie, când le-am revăzut. Rățuștele crescuseră și deveniseră puternice, iar acum semănau aproape în întregime cu mama lor. Colega mea a zâmbit și a spus: „Încă puțin și își vor lua zborul.” Atunci m-am gândit cât de firesc este acest lucru în natură. Când vine vremea maturizării, trebuie să-i lași pe cei mici să plece. Noi, oamenii, ne este adesea greu să renunțăm la grija pentru copiii noștri. În lumea animalelor, însă, cel care este pregătit pornește mai departe. Doar așa natura își păstrează echilibrul și merge înainte. Când erau mici, le erau suficiente grija mamei și câteva firimituri de hrană de sub pod. Astăzi trebuie să învețe să-și găsească singure hrana și locul în lume.
Natura are darul de a ne învăța lucruri simple, dar esențiale. Ea ne arată că lumea oamenilor și cea a animalelor sunt, în același timp, surprinzător de asemănătoare și profund diferite. Nu suntem însă în măsură să judecăm felul în care funcționează natura sau să-i spunem cum ar trebui să fie.
Noi, oamenii, suntem obișnuiți să oferim sfaturi. Mama-rață nu are nevoie de ele. Nici ariciul, câinele sau pisica pe care le întâlnim atât de des pe străzile Bukovelului. Fiecare își are locul și rostul într-un echilibru firesc. Poate că, dacă am privi mai des natura cu atenție, am descoperi ceva mult mai valoros decât zgomotul care ne înconjoară și care ne îndepărtează de ceea ce contează cu adevărat.
Ascultați cu atenție… Poate că sufletul este cel care ne șoptește: "Oprește-te. Cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm?"
Bogdan Krasavțev, Oficiul pentru Dezvoltare Durabilă al stațiunii Bukovel