De curând, lângă râul Pruteț, care străbate stațiunea Bukovel, unul dintre colegii noștri a zărit un vizitator neobișnuit și foarte agil. Acesta traversa cu ușurință curentul apei, îndreptându-se spre mal. Faceți cunoștință cu șarpele de casă (Natrix natrix)! Prezența lui aici nu este deloc surprinzătoare: apa este unul dintre mediile sale preferate. Acești șerpi sunt înotători și scufundători excelenți, iar în apropierea apelor își găsesc și hrana, în special broaște și pești.
Haideți să descoperim mai multe despre această reptilă neobișnuită.
Șarpele de casă este ușor de recunoscut datorită petelor gălbui sau albicioase de la ceafă, care formează un fel de "guler" caracteristic. Culoarea corpului variază de la verde-măsliniu până la aproape negru, iar unele exemplare pot ajunge la 1,5 metri lungime.
Este un șarpe neveninos, care preferă să stea departe de oameni. Când simte un pericol, prima reacție este să fugă sau să se ascundă. Dacă nu are pe unde să scape, poate șuiera, își poate proiecta brusc capul înainte, poate elimina o secreție urât mirositoare sau chiar se poate preface mort. Toate aceste comportamente sunt modalități prin care încearcă să evite o confruntare.
În Carpați, șarpele de casă este o prezență obișnuită. Specia se întâlnește pe întreg teritoriul Ucrainei și se adaptează cu ușurință la medii variate, de la câmpii și zone joase până la regiuni montane.
La fel ca orice viețuitoare a pădurilor și apelor, șarpele de casă are un rol important în ecosistem. Se hrănește în principal cu amfibieni și pești, dar uneori vânează și animale mici. La rândul său, poate deveni pradă pentru păsările răpitoare din Carpați, precum vulturii și gaiele, dar și pentru berze, jderi și vulpi. Din cauza numeroșilor prădători naturali, în sălbăticie ajunge rareori la bătrânețe, deși durata sa potențială de viață este de 15–25 de ani.
Șerpii de casă sunt activi în timpul zilei și adoră să se încălzească la soare. Își petrec cea mai mare parte a zilei bucurându-se de razele calde, în timp ce diminețile și serile sunt dedicate vânătorii. De aceea, dacă întâlniți un șarpe de casă în timpul unei plimbări, păstrați distanța, nu îl atingeți și nu încercați să îl prindeți. Lăsați-i liberă o cale de retragere și așteptați să se îndepărteze spre un loc sigur.
Deși șerpii nu se numără printre reptilele pe care oamenii le privesc cu cea mai mare simpatie, șarpele de casă este considerat unul dintre cei mai prietenoși cu omul. Un exemplu vine chiar din tradițiile vechilor slavi, strămoșii noștri, care îl venerau ca pe un animal sacru. În multe gospodării de la țară trăiau chiar șerpi de casă, cărora oamenii le lăsau cu grijă boluri cu lapte. Drept răsplată, aceștia prindeau șoareci și șobolani în hambare, fiind aproape la fel de folositori pentru gospodărie ca pisicile domestice.
Asemenea viețuitoare neobișnuite pot fi întâlnite nu doar în pădurile din jurul Bukovel, ci și chiar în interiorul stațiunii. Așa că, data viitoare când natura ne face o "vizită" neașteptată, merită să ne oprim o clipă, să observăm și să-i permitem să-și continue drumul netulburată.
Pentru că, dacă stăm să ne gândim, în acești munți noi suntem oaspeții. Adevărații stăpâni sunt viețuitoarele pădurilor, râurilor și pajiștilor. De felul în care ne purtăm cu ele depinde dacă munții Carpați vor continua să fie casa lor și în viitor. Și dacă Bukovel va rămâne aceeași mică oază de bucurie pentru turiști.