Stațiunea „Bukovel” are un avantaj aparte: vara, atât aici, cât și în împrejurimi, poți merge ore întregi. De la primele raze ale dimineții și până la apus.
Carpații sunt, într-adevăr, un ținut unic. Mă simt norocos că am avut șansa să văd această frumusețe. Îmi repet mereu că lumea este un loc uimitor, iar Natura își are aici locul firesc. De aceea îmi spun adesea: "Nu te grăbi, Bogdan. Privește în jur. Natura ne-a oferit deja răspunsurile la toate întrebările dificile".
Ritmul vieții moderne, mai ales în orașe, pare însă să ne impună alte reguli. Goana după lucruri devine normalitate. Întrecerea permanentă cu noi înșine pare acceptabilă. Competiția ajunge să fie considerată firească. Dar dacă privim puțin mai adânc în noi înșine, descoperim alte perspective: viața poate fi liniștită, cumpătată și plină de inspirație. Nu trebuie să ne întrecem permanent cu noi înșine, să concurăm cu ceilalți sau să ne pierdem într-un șir nesfârșit de "trebuie": trebuie acel lucru, trebuie acel gadget, trebuie neapărat să mai cumpărăm ceva...
Trăim captivi în iluziile create de marketing, dar trebuie să înțelegem un lucru: schimbarea noastră depinde numai de noi. "Nu poți schimba lumea până nu te schimbi pe tine însuți", îmi spuneau mereu bunicii mei înțelepți. Astăzi, când ei nu mai sunt pe această lume, iar eu privesc de pe muntele Bukovel spre peisajele montane mărețe, îmi ridic încet privirea spre Hoverla și mă opresc asupra vârfului ascuțit al Petrosului. Și mă gândesc câte au văzut acești munți și câți oameni au pășit pe ei ieri, anul trecut sau chiar cu secole în urmă. Au fost martorii schimbării epocilor, ai prăbușirii și nașterii unor state, ai tuturor turbulențelor vieții omenești – și totuși continuă să stea neclintiți. Tocmai de aceea înțeleg din nou de ce nu este corect să spunem că "cucerim munții". Munții sunt eterni, iar omul este trecător. Noi putem doar să urcăm pe un munte – și chiar și atunci numai dacă muntele și vremea ne permit.
Omul secolului nostru trebuie să înțeleagă, în sfârșit, că singurele lucruri pe care le putem cuceri sunt propriile temeri. Nu putem cuceri munții, copacii, flora sau fauna. Natura rămâne eternă în misterul ei. Iar înțelegerea acestui lucru ne conduce spre un alt adevăr: noi, copiii planetei Pământ, trebuie să ne trezim din somnul consumerismului și să înțelegem că fiecare zi este un dar al Cerului. Iar atât timp cât trăim, avem datoria să facem bine și să descoperim lumea – nu pentru like-uri și distribuiri, ci pentru Casa noastră comună, planeta, și pentru generațiile care vor trăi aici după noi.
Bogdan Krasavtsev, șeful Biroului pentru Dezvoltare Durabilă al stațiunii "Bukovel"