

— Bună, Vira! Spune-ne, te rog, ce îți place cel mai mult la munca ta.
— Bună! În vremurile dificile pe care le traversăm, comunicarea vizuală are un rol esențial în societatea ucraineană. Îmi doresc să contribui la proiecte care nu doar evidențiază frumusețea și forța Ucrainei, ci și ajută lumea întreagă să ne descopere și să pună în valoare potențialul ucrainenilor.
Bukovel este exact un asemenea proiect. Frumusețea și măreția Carpaților, amplificate de o stațiune născută în perioada independenței Ucrainei, un loc unde fiecare poate găsi liniște, bucurie și inspirație – acesta este, pentru mine, adevăratul spirit al Bukovel. Iar când lucrezi aici, îl simți chiar și în cele mai mici proiecte pe care le realizezi pentru stațiune.
Mai mult, am ocazia extraordinară să descopăr cultura sporturilor de iarnă, care se împletește aici cu tradițiile meșteșugărești și cu ospitalitatea ucraineană. Și toată această magie este chiar lângă noi! Cum să nu te îndrăgostești de un proiect atât de fascinant?
— De unde îți vine inspirația?
— Cele mai importante surse de inspirație pentru mine sunt Forțele Armate ale Ucrainei și arta ucraineană. Datorită militarilor noștri, am libertatea de a mă exprima creativ și de a face parte din echipa mare și unită de marketing a stațiunii. Tot datorită lor pot să privesc răsăritul de pe Dealul Volodymyrska din Kyiv sau să întâmpin primele raze ale soarelui în Polianytsia!
Fiecare zi îmi oferă șansa de a evolua și de a mă bucura de viață. Și sunt foarte fericită că, la rândul nostru, le putem arăta recunoștința apărătorilor și apărătoarelor Ucrainei, oferindu-le posibilitatea să se odihnească la Bukovel și să își regăsească energia în mijlocul munților.
Cât despre artă, în această perioadă mă inspiră în mod deosebit lucrările lui Yakiv Hnizdovskyi, artist și gravor ucrainean care a fost nevoit să își petreacă cea mai mare parte a vieții departe de Ucraina. Privesc gravurile sale cu oi, copaci și pisici și am senzația că mă plimb prin etnoparcul "Hutsul Land" sau că pornesc într-o drumeție spre vârful Syniak.
— Ce le-ai transmite colegilor tăi și tuturor celor care fac parte din lumea Bukovel?
— Le doresc tuturor colegilor, oaspeților stațiunii și tuturor ucrainenilor să rămână puternici și rezistenți în aceste vremuri grele. Îmi doresc să ne eliberăm cât mai repede toate teritoriile ocupate și ca fiecare prizonier să se poată întoarce acasă, alături de familie, de cei dragi și de prieteni, în orașul său natal.
Mai avem enorm de mult de muncit, dar sunt convinsă că vom reuși. Iar atunci, din Sevastopolul liber, din Berdianskul liber și din Nova Kakhovka liberă, vom putea oricând să ne luăm un bilet de tren într-un compartiment confortabil, să savurăm un ceai aromat și să pornim spre gara Tatariv-Bukovel.